scurtare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCURTÁRE,scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. – V. scurta.
scurtare(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) scurtáre s.n. pl. (reg.) șosete.
scurtare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scurtáre s. f., g.-d. art. scurtắrii; pl. scurtắri
scurtare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCURTÁRE,scurtări, s. f. Acțiune de a (se) scurta și rezultatul ei. — V. scurta.