schinel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală
(Cnicus benedictus). –
Schin (=spin) +
suf. -el.schinel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene folosită ca plantă medicinală (
Cnicus benedictus). —
Schin (=
spin) +
suf. -
el.