schingiuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHINGIUÍRE,schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.
schingiuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) schingiuíre s. f., g.-d. art. schingiuírii; pl. schingiuíri
schingiuire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHINGIUÍRE,schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. — V. schingiui.