schinduc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu.
(Conioselinum vaginatum). –
Et. nec.schinduc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schindúc (plantă, băutură)
s. m.schinduc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schinduc m. plantă rară, cu florile albe, cu ale cării fructe aromatice călugării din schitul Durău (jud. Neamțu) prepară un rachiu
(Conioselinum). [Origină necunoscută].
schinduc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu (
Conioselinum vaginatum). —
Et. nec.