oază (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÁZĂ, oaze, s. f. 1. Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦
Fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus.
2. Loc neacoperit cu gheață în zona interioară a Antarcticii. – Din
germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.