oaspete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc.
2. (
Reg.) Nuntaș. [
Var.:
oáspe, oáspăt s. m.] –
Lat. hospes, -itis.oaspete (Dicționaru limbii românești, 1939)oáspete m. (din ac. lat.
hóspitem, nom.
hóspes [din
*hósti-pes, apărător al străinuluĭ, d.
hostis, străin], gazdă și [maĭ tîrziŭ] oaspete; it. pv.
oste, vfr.
ost, nfr.
hôte, sp.
huesped, pg.
hospede. Cp. cu
judec 1. V.
oaste, gazdă).
Rar. Musafir, persoană ospătată de gazdă saŭ care a venit în vizită.
Fig. Rîndunelele-s oaspețiĭ caselor noastre. – Rar fem.:
oaspetea eĭ, fără pl.
oaspete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oáspete s. m.,
pl. oáspețioaspete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oaspe(te) m.
1. cel primit cu bunăvoință în casa cuiva:
2. cel ce primește bucuros pe un străin;
3. fig. străin, trecător:
rândunelele sunt oaspeți de primăvară; 4. cel invitat la masă. [Lat. HOSPES, HOSPITEM].
oaspete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OÁSPETE, oaspeți, s. m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; persoană căreia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o țară, o instituție sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc.
2. (
Reg.) Nuntaș. [
Var.:
oáspe, oáspăt s. m.] —
Lat. hospes, -itts.