obadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBÁDĂ, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc.);
p. gener. partea circulară a unei roți de lemn (peste care se montează șina). ♦ Partea periferică a roții unui autovehicul, peste care se montează cauciucul.
2. (La
pl.) Instrument de tortură în evul mediu, alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care, închizându-se, imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor;
p. ext. cătușe, fiare. ◊
Expr. A pune (în) obezi = a subjuga. [
Var.: (
înv. și
reg.)
obeádă s. f.] – Din
sl. obedŭ.