monstruos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos;
fig. neestetic, neartistic. ♦
Fig. Îngrozitor, rău, denaturat.
2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [
Pr.:
-stru-os] – Din
fr. monstrueux.monstruos (Dicționar de neologisme, 1986)MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. Hidos, pocit; anormal; (
fig.) neestetic. ♦ Uriaș, colosal.
2. Rău, oribil, îngrozitor. [Pron.
-stru-os. / cf. fr.
monstrueux, lat.
monstruosus].
monstruos (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. hidos, pocit; anormal. 2. rău, oribil, îngrozitor. 3. uriaș, colosal. (< fr.
monstrueux, lat.
monstruosus)
monstruos (Dicționaru limbii românești, 1939)*monstruós, -oásă adj. (lat.
monstruosus și
monstrosus). Care are formă de monstru, diform, foarte urît:
copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv:
mărime monstruoasă, ospăț monstruos. Oribil:
crimă monstruoasă. Adv. În mod monstruos:
a crește monstruos.monstruos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monstruós (-stru-os) adj. m.,
pl. monstruóși; f. monstruoásă, pl. monstruoásemonstruos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monstruos a.
1. care are conformațiunea unui monstru:
copil monstruos; 2. fig.
demn de un monstru: cruzime monstruoasă;
3. extraordinar.