monstruozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONSTRUOZITÁTE, monstruozități, s. f. Faptul de a fi monstruos; ceea ce este ieșit din comun și respingător ca aspect, ceea ce este monstruos. ♦
Fig. Ceea ce produce groază, repulsie; grozăvie, cruzime. [
Pr.:
-stru-o-] – Din
fr. monstruosité.monstruozitate (Dicționar de neologisme, 1986)MONSTRUOZITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este monstruos. ♦ Ceea ce produce groază, repulsie.
2. Grozăvie, neomenie, cruzime. [Pron.
-stru-o-. / cf. fr.
monstruosité].
monstruozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONSTRUOZITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie. 2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime. (< fr.
monstruosité)
monstruozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*monstruozitáte f. (d.
monstruos). Caracteru de a fi monstruos:
monstruozitatea unuĭ om, unuĭ fapt.monstruozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monstruozitáte (-stru-o-) s. f.,
g.-d. art. monstruozitắții; (fapte)
pl. monstruozitắțimonstruozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monstruozitate f.
1. caracterul celui monstruos;
2. lucru monstruos.