monsenior - explicat in DEX

monsenior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONSENIÓR, monseniori, s. m. Titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.

monsenior (Dicționar de neologisme, 1986)
MONSENIÓR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. Titlu pe care îl poartă unii prelați ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

monsenior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONSENIÓR s. m. 1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil. 2. titlu dat unor prelați ai bisericii catolice. (< fr. monseigneur, it. monsignore)

monsenior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
monseniór (-nior) s. m., pl. monsenióri

monsenĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monsenĭór m. (fr. monseigneur, d. mon, al meŭ, și seigneur, senior). Titlu onorific dat în Francia principilor, episcopilor și altor persoane ilustre.