irmos - explicat in DEX

irmos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ.

irmos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
irmós (irmoáse), s. n. – Antifon, versul inițial din oricare imn bisericesc. Gr. εἰρμός, în parte prin intermediul sl. irmosu. Sec. XVIII. – Der. irmologhion, s. n. (referitor la imn), din gr. εἰρμολόγιον.

irmos (Dicționaru limbii românești, 1939)
irmós n., pl. oase (ngr. irmós, vgr. eirmós, serie, rînduĭală, irmos; vsl. rus. irmósŭ). Vers biblic pus în fruntea unuĭ tropar și după a căruĭ melodie se cîntă versurile următoare.

irmos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irmós s. n., pl. irmoáse

irmos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irmos n. melodia după care se intonează cântările bisericești: începe a cânta irmosul următor pe glas al doilea. [Gr. mod,].

irmos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRMÓS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. — Din sl. irmosŭ.