irmizea(Dicționaru limbii românești, 1939) irmizeá f., pl. ele (d. irmiziŭ). Vechĭ.P. P. Încălțăminte de irmiziŭ.
irmizea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) irmizeá (înv.) s. f., art. irmizeáua, g.-d. art. irmizélei; pl. irmizéle, art. irmizélele