irmiziu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)irmizíu, irmizíe, adj. (pop.) cărămiziu.
irmiziu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irmizíu (
înv.)
adj. m.,
f. irmizíe; pl. m. și
f. irmizíiirmiziu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)irmiziu a. Pop. [Formă redusă din
cârmaziu, prin forma intermediară
hirmiziu (deopotrivă cunoscută poeziei populare)]. ║ n. piele irmizie:
cisme de irmiziu POP.
irmiziŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)irmizíŭ, -íe adj. (cp. cu
cîrmîziŭ).
Vechĭ. Roș închis. S. n., pl.
ĭurĭ. Un fel de pele [!] roșie închisă.