ghionoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [
Pr.:
ghi-o-] –
Et. nec.ghionoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghionói (târnăcop)
(ghi-o-) s. n.,
pl. ghionoáieghionoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ghionóĭ n., pl.
oaĭe (d.
ghionoaĭe, ca și fr.
pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V.
ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c´un singur cĭoc). – Și
gheonoĭ și
gheunoĭ.