ghionder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcație mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din
tc. gönder.ghionder (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghiondér (ghiondére), s. n. – Prăjină.
Tc. gönder (DAR).
ghionder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiondér (ghion-) s. n.,
pl. ghiondéreghĭonder (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭondér n., pl.
e (turc.
gönder).
Dun. de jos. Sticĭ, prăjină de împins luntrea pe baltă. V.
drughineață.