ghiont - explicat in DEX

ghiont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIONT, ghionți (ghionturi), s. m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci². – Et. nec.

ghiont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghiont s. m./s. n., pl. ghionți/ghiónturi

ghiont (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghiont n. lovitură violentă cu pumnul, îmbrâncire. [V. ghiold].

ghĭont (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghĭont n., pl. urĭ (cp. cu ghĭold și glonț). Bucată de lemn ca de vre-o 15 c.m. ascuțită și întrebuințată la lovit îndesat (ca cu boxu). Lovitură violentă aplicată cu pumnu strîns ca cum aĭ avea un ghĭont în mînă (pl. și m. ghionțĭ, ca pumnĭ). A da un ghĭont, 1) a lovi cu pumnu, 2) a face semn cuĭva pe furiș ghĭontindu-l, a-ĭ da un bold, un ghĭold.