ghiontire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GHIONTÍRE,ghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghionti și rezultatul ei. – V. ghionti.
ghiontire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ghiontíre s. f., g.-d. art. ghiontírii; pl. ghiontíri