diversiune - explicat in DEX

diversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVERSIÚNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intențiile, gândurile, acțiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Acțiune de luptă astfel dusă încât să-l inducă în eroare pe inamic asupra intențiilor reale de luptă. 2. Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale ale vieții publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.

diversiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile sau preocupările cuiva. 2. Acțiune politică întreprinsă de un guvern reacționar cu scopul de a îndepărta atenția opiniei publice într-o direcție nepericuloasă pentru el. 3. Operație militară care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].

diversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVERSIÚNE s. f. 1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva. 2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare. 3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct. (< fr. diversion, lat. diversio)

diversiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diversiúne f. (lat. divérsio, -ónis). Operațiune militară cu scop de a depărta atențiunea inimiculuĭ de la un punct: a face o diversiune. Îndreptarea gândului spre altceva: călătoriile fac o diversiune folositoare la întristare.

diversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. diversiúnii; pl. diversiúni

diversiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diversiune f. schimbare operată în cursul ideilor, al sentimentelor.

diversiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVERSIÚNE, diversiuni, s. f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intențiile, gândurile, acțiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Acțiune de luptă astfel dusă încât să-l inducă în eroare pe inamic asupra intențiilor reale de luptă. 2. Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale ale vieții publice. [Pr.: -si-u-] — Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.