diversitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVERSITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; varietate, felurime. – Din
fr. diversité, lat. diversitas, -atis.diversitate (Dicționar de neologisme, 1986)DIVERSITÁTE s.f. Felurime, varietate. [Cf. fr.
diversité].
diversitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVERSITÁTE s. f. varietate, felurime. (< fr.
diversité, lat.
diversitas)
diversitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DIVERSITÁTE, diversități, s. f. Varietate, felurime. ♦ (
Înv.) Neînțelegere, adversitate, dușmănie. –
Fr. diversité (
lat. lit. diversitas, -atis).
diversitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* diversitáte f. (lat.
divérsitas, -átis). Varietate, diferență:
diversitate de ocupațiunĭ, de religiunĭ.diversitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diversitáte s. f.,
g.-d. art. diversitắțiidiversitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diversitate f. starea lucrului divers.
diversitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVERSITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; varietate, felurime. — Din fr..
diversité, lat. diversitas, -atis.