diversionist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune.
2. S. m. și
f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [
Pr.:
-si-o-] –
Diversiune +
suf. -ist.diversionist (Dicționar de neologisme, 1986)DIVERSIONÍST, -Ă adj. De diversiune, care urmărește să provoace o diversiune. //
s.m. și f. Cel care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [Pron.
-si-o-. / <
diversiune,
diversion(ism) +
-ist].
diversionist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVERSIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. (< engl.
diversionist)
diversionist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diversioníst (-si-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. diversioníști; adj. f.,
s. f. diversionístă, pl. diversionístediversionist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVERSIONÍST, -Ă, diversioniști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. De diversiune, cu caracter de diversiune, cu scopul de a provoca o diversiune.
2. S. m. și
f. Persoană care provoacă sau încearcă să provoace o diversiune. [
Pr.:
-si-o-] —
Diversiune +
suf. -ist.