distrugător - explicat in DEX

distrugător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).

distrugător (Dicționar de neologisme, 1986)
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE adj. Care distruge, distructiv. // s.n. Navă ușoară de luptă de mare viteză, înarmată cu tunuri, torpile etc. și folosită mai ales pentru protecția navelor mari, a convoaielor și la vânătoarea de submarine. V. contratorpilor. [< distruge + -(ă)tor, după fr. destructeur, destroyer, engl. destroy].

distrugător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE I. adj. care distruge, nimicitor; distructiv. II. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete și torpile, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor, precum și pentru protecția navelor mari, a convoaielor; contratorpilor. (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)

distrugător (Dicționaru limbii românești, 1939)
* distrugătór n., pl. oare. Mar. Contratorpilor.

distrugător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distrugătór¹ adj. m., pl. distrugătóri; f. sg. și pl. distrugătoáre

distrugător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
distrugătór² s. n., pl. distrugătoáre

distrugător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. — Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur).