distrugător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv.
2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. –
Distruge +
suf. -ător (după
fr. destructeur).