distrugere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTRÚGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de
a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. –
V. distruge.distrugere (Dicționar de neologisme, 1986)DISTRÚGERE s.f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire. [<
distruge].
distrugere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distrúgere s. f.,
g.-d. art. distrúgerii; pl. distrúgeridistrugere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTRÚGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de
a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. —
V. distruge.