disilabic (Dicționar de neologisme, 1986)
DISILÁBIC, -Ă adj. Bisilabic, de două silabe. [< fr. dissyllabique].
disilabic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISILÁBIC, -Ă adj. bisilabic. (< fr. dissyllabique)
disilabic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disilábic, -ă adj. (di- și silabic. V. mono-silab). Gram. Compus din doŭă silabe.