disimila - explicat in DEX

disimila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

disimila (Dicționar de neologisme, 1986)
DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

disimila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)

disimila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!disimilá (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimileáză

disimila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. — Din fr. dissimiler.