disident - explicat in DEX



disident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizidént, -ă s. m. și f.] – Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis.

disident (Dicționar de neologisme, 1986)
DISIDÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană ale cărei păreri, opinii sunt deosebite de ale majorității. [Var. dizident, -ă s.m.f. / cf. fr. dissident, lat. dissidens].

disident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens)

disident (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disidént, -ă adj. (lat. dis-sidens, -éntis). Care are ideĭ diferite de ale majoritățiĭ: junimiștiĭ eraŭ conservatorĭ disidențĭ.

disident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disidént s. m., pl. disidénți

disident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disident a. care profesează o doctrină sau o opiniune diferită de a majorității.

disident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizidént, -ă s. m. și f.] — Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis.