disident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și
f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival)
Grup disident. [
Var.:
dizidént, -ă s. m. și
f.] – Din
fr. dissident, lat. dissidens, -ntis.