disimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISIMETRÍE, disimetrii, s. f. Lipsă de simetrie; asimetrie. – Din
fr. dissymétrie.disimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISIMETRÍE s. f. lipsă de simetrie; asimetrie. (< fr.
dyssymétrie)
disimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. disimetría, g.-d. art. disimetríei; pl. disimetríi, art. disimetríiledisimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISIMETRÍE, disimetrii, s. f. Lipsă de simetrie; asimetrie. — Din
fr. dissymétrie.