dezola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZOLÁ, dezolez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din
fr. désoler.dezola (Dicționar de neologisme, 1986)DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr.
désoler, it., lat.
desolare].
dezola (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr.
désoler, lat.
desolare)
dezola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezolá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dezoleázădezola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZOLÁ, dezolez, vb. I.
Tranz. A întrista, a mâhni profund; a deprima. — Din
fr. désoler.dezolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dezolà v.
1. a devasta cu totul;
2. fig. a cauza o mare întristare;
3. a se mâhni adânc.