dezodorizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZODORIZÁNT, -Ă, dezodorizanți, -te, adj.,
s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. – Din
fr. désodorisant.dezodorizant (Dicționar de neologisme, 1986)DEZODORIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care dezodorizează; deodorant. [< fr.
désodorisant].
dezodorizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZODORIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care dezodo-rizează; deodorant. (< fr.
désodorisant)
dezodorizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezodorizánt1 (de-zo-/dez-o-) adj. m.,
pl. dezodorizánți; f. dezodorizántă, pl. dezodorizántedezodorizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezodorizánt2 (de-zo-/dez-o-) s. n.,
pl. dezodorizántedezodorizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZODORIZÁNT, -Ă dezodorizanți, -te, adj.,
s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. — Din
fr. désodorisant.