consonantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din
fr. consonantisme.consonantism (Dicționar de neologisme, 1986)CONSONANTÍSM s.n. 1. Sistemul consoanelor unei limbi.
2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul consoanelor. [< fr.
consonantisme].
consonantism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr.
consonantisme)
consonantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consonantísm s. n.consonantism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consonantism n. totalitatea consoanelor și regulele privitoare la schimbările lor fonetice.
consonantism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. — Din
fr. consonantisme.