consonanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (
Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite.
2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din
fr. consonance.