consonantic - explicat in DEX

consonantic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSONÁNTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. – Din germ. konsonantisch.

consonantic (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSONÁNTIC, -Ă adj. Referitor la consoane. [< fr. consonantique].

consonantic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSONÁNTIC, -Ă adj. referitor la consoane. (< fr. consonantique)

consonantic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consonántic adj. m., pl. consonántici; f. consonántică, pl. consonántice

consonantic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSONÁNTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. — Din germ. konsonantisch.