consort - explicat in DEX

consort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.

consort (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSÓRT s.m. (Rar) Prinț consort = soțul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].

consort (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
consórt (consórți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX).

consort (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSÓRT s. m. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda). (< fr. consort, lat. consors)

consort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consórt (persoană) s. m., pl. consórți

consort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. — Din fr. consort, lat. consors, -tis.