becisnicie - explicat in DEX

becisnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

becisnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
becisnicíe / bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía / bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei / bicisnicíei; pl. becisnicíi / bicisnicíi, art. becisnicíile / bicisnicíile

becisnicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BECISNICÍE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

becisnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.

becisnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
becisnicie f. starea celui becisnic: imbecilitate.

becisnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BECISNICÍE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. [Var.: bicisnicíe s. f.] — Becisnic + suf. -ie.