becisnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (
Pop.)
1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit
2.
2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [
Var.:
bicísnic, -ă adj.,
s. m. și
f.] – Din
sl. bečistĩnikŭ.becisnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)becísnic (becísnică), adj. –
1. Necinstit, nelegiuit, infam. –
2. Lamentabil, detestabil. –
3. Slăbănog, neputincios.
Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”,
bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich,
Slaw. Elem., 14;
Lexicon, 21; Skok,
Slavia, VI (1929), 786),
cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil);
becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde);
becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).
becisnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl.
becísnici / bicísnici; adj. f., s. f.
becísnică / bicísnică, pl.
becísnice / bicísnicebecisnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil.
2. Nemernic, ticălos. [
Var.:
bicísnic, -ă adj.] – Slav (
v. sl. bečistĩnikŭ).becisnic (Dicționaru limbii românești, 1939)becísnic, -ă adj. (vsl.
bečistĭnikŭ, d.
bezŭ, fără și
čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În
est bi-.becisnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)becisnic a. care nu-i bun de nimica:
1. nevoiaș, slăbănog;
2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].
becisnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (
Pop.)
1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit
2.
2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [
Var.:
bicísnic, -ă adj.,
s. m. și
f.] — Din
sl. bečistĭnikŭ.