bechi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BECHI s. n. (
Reg.; în
expr.)
Nici bechi = absolut nimic, deloc. –
Comp. magh. betu „literă”.
bechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)béchi s. invar. – Pic, brumă, strop.
Mag. betű „literă” (Tiktin; Bogrea,
Dacor., III, 728).
bechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bechĭ n. uzitat ca adv. (ung.
béty, litera
b, adică „nu știe nici
b”. Cp. și cu
betii, literă).
Mold. fam. A nu ști nicĭ bechĭ, a nu ști nimic, a fi foarte ignorant. V.
boacă, cirtă 1 și
ĭotă.