becerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BECERÍE, becerii, s. f. (
Înv.) Bucătărie domnească. –
Becer +
suf. -ie.becerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BECERÍE, becerii, s. f. (
Înv.) Bucătărie domnească. – Din
becer +
suf. -ie.becerie (Dicționaru limbii românești, 1939)beceríe f. (d.
becĭ). Încăpere boltită subterană care servea de bucătărie la curtea domnească supt Fanarioțĭ:
maĭ în laturile caselor domneștĭ eraŭ beceriile saŭ cuĭnele și cuptoarele pităriiĭ (Od.).
becerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)beceríe (
înv.)
s. f.,
art. becería, g.-d. art. beceríei; pl. beceríi, art. beceríilebecerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)becerie f. încăpere boltită servind de bucătărie la Curtea domnească:
beceriile sau cuinile și cuptoarele pităriei OD.
becerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BECERÍE, becerii, s. f. (
Înv.) Bucătărie domnească. —
Becer +
suf. -ie.