aprinde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aprínde (aprínd, apríns), vb. –
1. A arde, a se propaga focul. –
2. A da foc. –
3. A face lumină. –
4. A se înflăcăra, a se roși la față. –
5. A încinge, a ațîța. –
6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. –
7. A face febră. –
Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la
apprĕnhĕndĕre (Șeineanu,
Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și
it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp.,
port. aprender. Totuși, sensul
rom. este deja romanic,
cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (
le feu a pris),
it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui
apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (
cf. Densusianu,
HLr., 186), în
v. fr. apprendre și în
it. apprendersi d’amore (paralel cu
fr. s’éprendre).
Der. aprinjor, s. n. (
Trans., chibrit);
aprinjoară, s. f. (
Trans., chibrit);
aprinsură, s. f. (
Trans., inflamație);
aprinzăcios, adj. (inflamabil);
aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm);
aprinzător, adj. (inflamabil).