aprindere - explicat in DEX

aprindere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

aprindere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. 2. (Pop., în expr.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară.

aprindere (Dicționaru limbii românești, 1939)
apríndere f. Acțiunea de a aprinde. Inflamațiune. Fig. Înflăcărare, pornire: a vorbi cu aprindere.

aprindere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apríndere (a-prin-) s. f., g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

aprindere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprindere f. 1. lucrarea de a aprinde; 2. fig. înfocare, înflăcărare: aprinderea inimei; 3. (la vite). V. aprins.

aprindere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. — V. aprinde.