aprinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRÍNDE, aprínd, vb. III.
1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊
Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦
Refl. A începe să ardă, a lua foc.
2. Tranz. (
Înv.) A face să ia foc o armă.
3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui.
4. Tranz. și
refl. A face sau a începe să lumineze.
A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față).
6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge
1; a se altera. –
Lat. appre[he]
ndere.aprinde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aprínde (aprínd, apríns), vb. –
1. A arde, a se propaga focul. –
2. A da foc. –
3. A face lumină. –
4. A se înflăcăra, a se roși la față. –
5. A încinge, a ațîța. –
6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. –
7. A face febră. –
Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la
apprĕnhĕndĕre (Șeineanu,
Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și
it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp.,
port. aprender. Totuși, sensul
rom. este deja romanic,
cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (
le feu a pris),
it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui
apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (
cf. Densusianu,
HLr., 186), în
v. fr. apprendre și în
it. apprendersi d’amore (paralel cu
fr. s’éprendre).
Der. aprinjor, s. n. (
Trans., chibrit);
aprinjoară, s. f. (
Trans., chibrit);
aprinsură, s. f. (
Trans., inflamație);
aprinzăcios, adj. (inflamabil);
aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm);
aprinzător, adj. (inflamabil).
aprinde (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRÍNDE, aprínd, vb. III.
1. Tranz. A face să ardă focul; a da foc unui obiect. ◊
Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură. ♦
Refl. A începe să ardă, a lua foc. ◊
Expr. A i se aprinde (cuiva)
călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva).
2. Tranz. (
Înv.) A face să ia foc o armă. ♦
Refl. (Despre arme de foc) A se descărca.
3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui; a se produce.
Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU).
4. Tranz. A face să lumineze un corp sau un aparat.
A aprins lumini în odaie (CARAGIALE). ♦
Refl. A începe să lumineze; a lumina, a străluci.
5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși la față (în urma unei emoții).
6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație). –
Lat. appre[he]
ndere.aprinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprínde (a ~) (a-prin-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aprínd, 1
pl. apríndem, 2
pl. apríndeți, perf. s. 1
sg. aprinséi, 1
pl. aprínserăm; conj. prez. 3
să apríndă; imper. 2
sg. aprínde; ger. aprinzấnd; part. aprínsaprinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aprinde v.
1. a da foc, a începe a arde;
2. a lua foc;
3. a se înflăcăra, a se întărâta (V.
paie și
rogojină). [Lat. APPREHENDERE, a apuca, a lua (cf.
a lua foc)].
aprinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRÍNDE, aprind, vb. III.
1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊
Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦
Refl. A începe să ardă, a lua foc.
2. Tranz. (
Înv.) A face să ia foc o armă.
3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui.
4. Tranz. și
refl. A face sau a începe să lumineze.
A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față).
6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge
1; a se altera. —
Lat. appre[he]
ndere.aprinde (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a prinde (
pe cineva)
cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (
pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi
(cuiva) vinovăția / necinstea etc.
aprinde (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a prinde (
pe cineva)
la înghesuială expr. a încolți (
pe cineva); a aborda (
pe cineva) fără a-i da posibilitatea să se eschiveze.