aprins - explicat in DEX

aprins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRÍNS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursă de lumină) Care luminează. ♦ Fig. Strălucitor. Ochi aprinși. 3. Încins², înfierbântat; ars. 4. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Pasionat, înflăcărat. ♦ Îmbujorat, roșu (la față). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fân, cereale etc.) Încins²; alterat. – V. aprinde.

aprins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APRÍNS¹ s. n. Faptul de a (se) aprinde. – V. aprinde.

aprins (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRÍNS¹ s. n. Faptul de a (se) aprinde. ◊ Expr. (Pe) la aprinsul lumânărilor = la căderea nopții.

aprins (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APRÍNS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) În stare de ardere; arzând. 2. Care arde dând lumină. ♦ Fig. Strălucitor, învăpăiat. Copilul... îi urmărea cu ochi aprinși (SAHIA). 3. Încins, înfierbântat, ars. 4. Fig. Roșu la față, îmbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, înflăcărat. 6. (Despre fân, cereale etc.) Încins; stricat (printr-un început de fermentație). – V. aprinde.

aprins (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) apríns, -ă adj. Care arde. Fig. Pornit, înflăcărat: caracter aprins spre arme. Adv. Pornit: nu vorbi așa de aprins.

aprins (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) apríns n., pl. urĭ. Acțiunea de a aprinde obișnuit: pe la aprinsu lumînărilor (pe înserate).

aprins (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apríns (a-prins) s. n.

aprins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aprins a. 1. gata de a arde, începând a arde: cărbune aprins; 2. fig. înfocat, înflăcărat: inimă aprinsă spre lucruri vitejești. ║ n. 1. aprindere (materială): pe la aprinsul lumânărilor; 2. aprinderea plămânilor (la vite).

aprins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRÍNS¹ s. n. Faptul de a (se) aprinde. — V. aprinde.

aprins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APRÍNS², -Ă, aprinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursă de lumină) Care luminează. ♦ Fig. Strălucitor. Ochi aprinși. 3. Încins², înfierbântat; ars. 4. Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Pasionat, înflăcărat. ♦ Îmbujorat, roșu (la față). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fân, cereale etc.) Încins²; alterat. — V. aprinde.