aprinzător (Dicționaru limbii românești, 1939)aprinzătór, -oáre adj. Care aprinde. S. f., pl.
orĭ. Mașină de aprins (cum e, de ex., cutiuța saŭ altă formă de aparat de aprins țigările îld. chibrit). S. n., pl.
oare. Parte de mașină saŭ instrument care produce foc (cum e chear [!] chibritu).