agie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din
sec. XVIII – XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. –
Agă +
suf. -ie.agie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. al XIX-lea, însărcinat cu menținerea ordinii publice; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Din
agă +
suf. -ie.agie (Dicționaru limbii românești, 1939)agíe f. (d.
agă). Odinioară, rangu de agă; prefectura polițiiĭ.
agie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agíe s. f.,
art. agía, g.-d. art. agíei; pl. agíi, art. agíileagie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agie f. odinioară:
1. rangul de agă;
2. prefectura poliției:
un zapciu al agiei NEGR.
agie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din
sec. XVIII-XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. —
Agă +
suf. -ie.