aghiotant - explicat in DEX

aghiotant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. adiutant.

aghiotant (Dicționar de neologisme, 1986)
AGHIOTÁNT s.m. Adjutant. [Cf. rus. adjutant, fr. aide de camp].

aghiotant (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimă

aghiotant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lângă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant.

aghiotant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aghiotánt, V. adjutant.

aghiotant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aghiotánt (-ghio-) s. m., pl. aghiotánți

aghiotant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aghiotant m. pop. V. adiutant.

aghiotant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. — Cf. rus. a d i u t a n t.