agilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. – Din
fr. agilité, lat. agilitas, -atis.agilitate (Dicționar de neologisme, 1986)AGILITÁTE s.f. Sprinteneală, vioiciune, suplețe. [Cf. fr.
agilité, lat.
agilitas].
agilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGILITÁTE s. f. calitatea de a fi agil; sprinteneală, îndemânare. (< fr.
agilité, lat.
agilitas)
agilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe. –
Fr. agilité (
lat. lit. agilitas, -atis).
agilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*agilitáte f. (lat.
agílitas, -átis). Agerime, sprintenie.
agilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agilitáte s. f.,
g.-d. art. agilitắțiiagilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agilitate f. mare ușurință de a se mișca, de a se mlădia.
agilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGILITÁTE s. f. Ușurință în mișcări; suplețe, sprinteneală, vioiciune. ♦ Îndemânare. — Din
fr. agilité, lat. agilitas, -atis.