agil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. – Din
fr. agile, lat. agilis.agil (Dicționar de neologisme, 1986)AGÍL, -Ă adj. Sprinten, vioi, suplu. [< fr.
agile, cf. lat.
agilis].
agil (Marele dicționar de neologisme, 2000)AGÍL, -Ă adj. 1. sprinten, vioi. 2. îndemânatic, dibaci, priceput. (< fr.
agile, lat.
agilis)
agil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu. –
Fr. agile (
lat. lit. agilis).
agil (Dicționaru limbii românești, 1939)*ágil, -ă (lat.
ágilis). Ager, sprinten. – Fals
agíl (după fr.).
agil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)agíl adj. m.,
pl. agíli; f. agílă, pl. agíleagil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)agil a. care se mișcă ușor, sprinten.
agil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AGÍL, -Ă, agili, -e, adj. Care se mișcă ușor și repede; suplu, vioi, sprinten. ♦ Îndemânatic, dibaci. — Din
fr. agile, lat. agilis.