stângăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊
Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. –
Stângaci +
suf. -ie.stângăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stângăcíe s. f.,
art. stângăcía, g.-d. art. stângăcíei; (manifestări)
pl. stângăcíi, art. stângăcíilestângăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)stângăcie f. neîndemânare.
stângăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂNGĂCÍE, (
2)
stângăcii, s. f. 1. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊
Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic.
2. Faptă, purtare neîndemânatică. —
Stângaci +
suf. -
ie.