proscriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSCRÍERE, proscrieri, s. f. Acțiunea de
a proscrie și rezultatul ei. –
V. proscrie.proscriere (Dicționar de neologisme, 1986)PROSCRÍERE s.f. Acțiunea de a proscrie și rezultatul ei; proscripție. [Pron.
-scri-e-. / <
proscrie].
proscriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!proscríere (pros-cri-/pro-scri-) s. f.,
g.-d. art. proscríerii; pl. proscríeri