proscrie - explicat in DEX

proscrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).

proscrie (Dicționar de neologisme, 1986)
PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].

proscrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)

proscrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pros­críu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís

proscrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz.